Mintea mea cea mult pribeagă Și de slavă râvnitoare, Strângeți gândul si ți-l leagă De smerita cugetare! Ochi deprinsi cu iscodirea Frumuseților lumesti, Ațintiți-vă privirea Și la cele sufletesti! Neastâmpărată gură (La vorbiri politicesti), Graiurile din Scriptură S-ar cădea să le rostesti. Nasule, dorind tu foarte De mirosurile bune, Gustă si miros de moarte Ca să iei înțelepciune! Voi urechile "cocoane" Răsfățate-n vorbe moi, Să vă sune la timpane Glasul trâmbiții de-apoi! Brațelor, fiind voi slugă La aceste trecătoare, Înălțați-vă la rugă Si la fapte de-ndurare! Iară voi, râvnind - picioare - Numai calea cea răsleață, Apucați si vreo cărare Care duce la viață!