Cele sapte răni de moarte Care m-au vânat mereu Si slăbănogit-au foarte Sufletul smerit al meu! MÂNDRIA Dacă mai doresti acuma Suflete să ne mândrim, Vino de pogoară numa Până jos la țintirim! Ca să vezi mai bine-acolo Pentru cine te mândresti, Care este slava lumii Și a vieții pământesti! Iată hârca asta slută Este a unui boier Cari petrecea cu slavă Ca un mândru Lucifer. Mai încolo este alta A unui om cersetor Care si-a târât viața Umilit si răbdător. Cari dintre ei acuma Îl găsesti mai fericit? Răsfățatul cel prea mândru Ori săracul umilit? Iată colo proiestosul Ce era ca un butoi Și-i gonea pe bieții paznici Defăimându-i ca pe boi. Mai la vale iată capul Unui biet nevoitor Care sta ascuns prin pesteri Gol, tăcut si postitor. Ce cunosti acum din slava Celor grasi de la Vasan; Iată numai ce rămâne De la bietul pământean! ZAVISTIA De zavistie urâtă Dacă vezi că esti luptat, Află că această boală Este greu de vindecat. Toate celelalte patimi Sunt din fire omenesti Și lucrându-le îți pare Că din ele te-ndulcesti. La zavistie din contra, Simți că esti ca otăvit, Căci la inimă te roade Vermele neadormit. Deci pe gânduri tu adesea Spovedeste-le curat Și te roagă pentru care Urâciunea te-a luptat. A zavistiei meteahnă Este lucru diavolesc, Care nu te lasă-n pace, Când vezi că alții sporesc. Nu lăsa ca să mocnească Răul nemărturisit, Nu cumva să putrezească Binele agonisit. IUBIREA DE ARGINT Când te prinde în capcană Lăcomia de arginți S-o vădesti ca pe o rană La duhovnicesti Părinți. Căci fiind năravul tainic, Este greu de priceput Și pe mulți din cei cu râvnă Lăcomia i-a pierdut. Rădăcina răutății La păgâni si la evrei: Ai pe Iuda doar ca pildă Și începător al ei. DESFRÂUL La dulceața desfrânării Dacă esti obisnuit, Vino tainic, ticăloase Pân-la Poarta lui David. Să-ți închipui tu acolo Cum la ziua cea de-apoi Scaun greu de judecată Se va pune pentru noi. Cum vei suferi mânia Dreptului judecător! Cum vei trece peste râul Cel cu focul arzător! Cum vei suferi osânda Care se va hotărî, Cum vei suferi pe demoni Când la munci te va târî? LĂCOMIA PÂNTECELUI Dacă ai din nesimțire Pântece nesățios Vino până la Golgota Lângă Crucea lui Hristos! Iată, suflete, priveste Stânca cum s-a despicat La vederea răstignirii Pentru cel necumpătat! Deci în taină mergi adesea La Golgota cugetând Ca să capeți înfrânare Umilindu-te în gând. TRÂNDĂVIA Iară duhul trândăviei Dacă vezi că te-a cuprins Cugetă la ceasul morții Și la focul cel nestins. MÂNIA Suflete, de ai mânie, Dacă lesne te iuțesti, De a treia fericire, Ticăloase, te lipsesti! Nu vei mosteni pământul Fericiților de sus! Celor blânzi le este partea După cum Domnul a spus. - Vino fire mânioasă Ca să vezi pe Mielul blând Cum se junghie pe Cruce Toate pentru noi răbdând. Deci primește cu blândețe De la oameni câte vin Ca să mostenesti pământul Celor blânzi în veci AMIN.