Vino, fiul meu iubit, Din amăgitoare căi, Ca din nou să te îmbrac În "podoaba cea dintâi"! Cu zdrobirea inimii, Tu bătând la usa mea, Voi iesi atunci cu dor Spre întâmpinarea ta. Pe grumazul tău căzând, Sărutarea îți voi da Și cu glas înduiosat, "Fiul meu" te voi chema. Îți voi da sandale noi, Haine bune si inel Și voi face prânz bogat Dintru cel mai gras vițel. Toată casa mea atunci Dănțuind va prăznui Pentru "Fiul cel pierdut", Care iarăși va veni.