Un creștin odinioară Tot se căina mereu: Grea mai este Crucea asta Ce mi-a dat-o Dumnezeu. Cum o dau nu-mi iese bine De necazuri nu mai scap Și muncesc din greu ca boul Până cad lângă proțap! Iaca alții sunt mai lenesi Și trăiesc mai în belsug Numai mie (vorba ceea) "boii nu-mi mai trag la jug". Și ofta creștinul nostru Și mereu era cârtind Nimeni nu putea odată Să-l audă mulțumind. Însă Cel de sus Părinte, Care ajută pe mișel Căutând din cele sfinte, Cercetatu-l-au pe el: A trimis la el un înger Noaptea când dormea trudit Si luând pe om de mână L-a urcat pe deal la Schit. Se făcea că este ziuă Si erau numai ei doi Între niste Cruci frumoase Felurite după soi. Unele erau de aur, Altele de fier si lemn, De argint si de aramă, Fiecare cu un semn. Zice îngerul atuncea: "Ia-ți o Cruce care vrei Numai potriveste-o bine Și te-ntoarce la bordei". Lacom el apucă-n grabă, Cea de aur mai întâi Încercând s-o tăbârcească Pe voinici umerii săi. Dar nu-i chip ca s-o urnească Și privind la ea cu jind Se pogoară mai la vale, La o Cruce de argint. De prea multă strălucire Nu te poți uita la ea, Dar voind el s-o ridice Vede că-i grozav de grea. Se mai uită, iar încearcă Până ce îsi ia de seamă Să-si aleagă altă Cruce, Tot frumoasă, de aramă. Dar în ciuda lui și aceea Pentru dânsul este grea Cea de marmoră mai tare, Cea de fier cam tot asa. Lângă ele, mai la vale, Vede sub un copăcel, Cruce de stejar usoară, Numai bună pentru el. O ridică deci si pleacă, Iară îngerul pe drum Îl întreabă pentru Cruce, Dacă-i mulțumit acum. Slavă Domnului, răspunde, Tare-s mulțumit cu ea, Căci din toate numai asta Este după vlaga mea! Îngerul atunci îi zice: Omule nemulțumit, Pentru Crucea vieții tale Totdeauna ai cârtit! Astăzi te-am adus anume Ca să-ți fie ție semn Că nici una nu poți duce Decât Crucea cea de lemn. Asta este "Crucea vieții" Dată ție de când ești Deci lui Dumnezeu dă slavă Și de-acum să nu cârtești. Cele de metaluri scumpe Sunt a oamenilor sfinți Care sufăr pân'la sânge, Întru grele nevoinți. Iară tu cu sărăcia Lesne te vei mântui, Dacă vei păzi credința Și răbdând vei mulțumi!