Cugetare la Dumnezeiasca Smerenie a Mântuitorului
Smerenia Ta, Milostive
Aș vrea întru versuri s-o cânt
Dar căutând eu cu râvnă
Nu pot ca să aflu cuvânt.
Venit-ai în lume, Iisuse,
Luând chipul nostru sărac
Tu, Care esti întru Slavă
Născut înainte de veac!
O, taină neînțeleasă
Că Tu din cer pogorând
Nu s-a aflat pentru Tine
Un loc primitor pe pământ.
Doar pestera strâmtă cu ieslea
Ți-a dat oarecând adăpost
Și după o viață smerită
Odihna pe Cruce łi-a fost!
Păstorii cei de la turme
Ți-au fost vestitori mai întâi
Pescarii din Galilea
Au fost doară sfetnicii Tăi!
Ai stat la masă cu vamesi,
Pe cei păcătosi i-ai primit
Iar boalele cele grele
La toți le-ai tămăduit!
Vestit-ai săracilor Slava
Din veacul cel viitor
Și celor din întuneric
Lumină le-ai fost tuturor!
Înapoi