Cugetare la mare întristare
O, Răstignitul meu, Iisuse,
Prea Sfântul meu Mântuitor,
La cine voi afla odihnă,
La cine, sprijin si-ajutor!
La Tine singur, Milostive,
Afla-voi tot ce este bun,
Și altul nu-i ca să-mi asculte
Durerea care vreau s-o spun.
Fiind cuprins de nesimțire
Tu, Doamne, nu mă urgisi;
Arată-mi azi milostivire,
Ca, oarecând, lui Manasi.
De mântuirea Ta, Stăpâne,
Pre mine de mă faci părtas,
Mai mult decât cu el, minune
Cu mine faci, cel pătimas.
Atunci cu dânsul, dimpreună,
Cânta-voi laude, în veci,
Căci izbăvindu-mă din "moarte"
La viață vesnică mă treci!
Înapoi