Cât de mult iubeste Domnul Pe făptura Lui de jos Și cum nu socoate omul Darul cel întru Hristos! Toate mințile din lume Și talentele de soi Nu ajung ca să măsoare Mila Lui cea către noi! Pentru om zideste lumea Cu Edenul desfătat, Asezându-l să rămâie Vesnic ca un împărat. Prin păcatul neascultării Pierde locul fericit Și la stricăciunea morții Omul este osândit! Nelăsând pe totdeauna Să rămânem sub blestem, Vine jos Mântuitorul Și ne cheamă la Eden. El pogoară tainic cerul Prin venirea pe pământ Ca să ne sfințească firea Cu al darului vesmânt. Viața cea nemuritoare Dobândim noi cei de jos Și ne facem fiii slavei Prin Lumina lui Hristos!