Oare când va fi, o, Doamne, Ca slăbănogirea mea Să-și găsească vindecarea Căutând dreptatea Ta. Tu iubesti singurătatea Fiind păcii dătător, Iară eu cu tulburarea Și gâlceava mă-mpresor. Curățenie la Tine Este lucru prea iubit, Iară eu necurăția Totdeauna am râvnit. Tu Stăpâne esti izvorul Milei si al bunătății Iară eu nemilostivul Sunt adânc al răutății. Tu esti sfânt si drept în toate Sus în cer si pe pământ, Iară eu preaticălosul Robul nedreptății sunt. Tu, lumină si viață Ești în toate câte sunt, Eu, orbitul, sufăr moarte Înainte de mormânt. Bucurie esti, Tu, Doamne, Și noian al vindecării, Iară eu - robit de patimi - Zac de boala întristării.