În Lavra cea veche Părinte Rămâi ca un stâlp nemiscat Ținând Rânduielile Sfinte Precum din bătrâni le-ai aflat. Luptând pentru Sfânta Credință Dai sprijin celor slăbănogi Și aspră având nevoință Mereu pentru turmă te rogi. Chezas te-ai făcut pentru mine Din nou dăruindu-mi Botez Iar eu iubitorul de sine În lături străine viez. Sărac si străin eu cu neamul, Venind la cinstitul lăcas Turnat-ai Părinte balsamul În sufletul meu pătimas. Mi-ai arătat frumoasa cale A Chipului monahicesc Și de urâtele scandale M-ai învățat să mă feresc. Mi-ai dat curajul la citirea Dumnezeiestilor Scripturi Deși vedeai la mulți cârtirea Ce până astăzi o înduri. Având eu haină ponosită Mi-ai dat vesmântul cel dintâi Și pe ființa mea smerită Ai pus-o între fiii tăi! Mergând la pesteră cu frații Sfinția ta nu m-ai uitat Ci regulat, mai mult ca alții, Cu dragoste m-ai ajutat. De multe ori ai tras rusine Că mulți Părinți te-au pismuit, Dar mila ta cea către mine Întotdeauna s-a vădit. Iar când eram slăbit de boală Ai dat atunci încurajare Prietenului meu de scoală Să-mi facă rost de vindecare. La Sihăstria Românească Pe malul Sfântului Iordan Aceeasi milă părintească Ai arătat către Ioan. Sfinția ta cât esti în viață Noi fericiți ne socotim Căci te avem aici dulceață Și dincolo de țintirim. Iar dacă mori, ne moare mila Și noi rămânem mai străini Ca fără untdelemn festila Ne stingem fără lumini. Să-ți prelungească Domnul anii Noi astăzi ne rugăm plângând Să rusineze pe dusmanii Pe cei văzuți si cei de gând! Și pân-la vremea cea din urmă Rămâi adevăratul Ava Păscând duhovniceasca turmă În pajistea lui Sfântul Sava. Apoi la fericita moarte Mergând la Cel ce L-ai iubit Să ai Părinte iarăsi parte Cu Sfântul Sava cel Sfințit! S-acuma iartă-ne Părinte De toate câte ți-am gresit Și rugăciunea ta fierbinte S-o aibe toți necontenit!