Secundele pe care ceasul Mergând, le-arată pe cadran, Sunt clipele neprețuite Din veacul nostru pământean. La fiecare lovitură A ceasului, să ne gândim Că regulat pogoară moartea Pe cineva la țintirim. Prin toată lumea de sub soare Cutreierând cosorul morții, Adună "spicele vieții" Așa, precum le vine sorții: În clipa asta, ea răpeste, De lângă noi un pământean, În altă clipă, ea alege Pe unul de peste ocean. Aici un preot sau călugăr, În altă parte un monah. Dincolo ia o biată babă, Dincoace ia un Patriarh. Acuma vezi că vine rândul Unui bătrân de la azil, În altă clipă sorțul cade Unui nevinovat copil. Cosorul morții se-nvârteste În preajma noastră fioros Și ne răpeste: ori un frate, Ori un prieten credincios. Să asteptăm deci cu trezire, La ceasul morții cugetând, Căci ... poate-n clipa viitoare, Venim cumva si noi la rând!