Din lumea fiilor pierduți
Ca să fie înțeleasă
Versuirea care scriu,
Dau o mică deslusire
Despre "Rătăcitul fiu".
În călătoria vieții
Două drumuri s-au deschis,
Unul duce spre Gheenă
Altul, către "Paradis".
Primul este lat si neted
Și prea lesne de umblat,
Cel de-al doilea, cu piedici
Și cu totul strâmtorat.
De asemenea la oameni
Două cete se vădesc:
Unii înmulțesc "Talanții",
Alții "rău îi cheltuiesc".
Sunt - adică - credinciosii
Cei cu trai neprihănit,
Si pe urmă sunt "pierduții",
Cei cu duhul răzvrătit.
Cei dintâi urmează drumul
Cel plăcut lui Dumnezeu,
Cei din urmă sunt "mezinii",
Cari se abat mereu.
Înapoi