Un monah din vremea veche Dintre cei mai râvnitori Nu voia să pomenească Pe părinți, frați si surori. Și era la mânăstire Lege pentru Slujitor Ca să pomenească zilnic Pe monahi cu neamul lor. "Am murit despre rudenii"! Răspundea adesea ori, Când cereau la el pomelnic Cuviosii slujitori. "De-as putea să-mi văd de mine, Pentru alții nu mă rog, Doar n-am pus eu pentru alții Perii capului zălog"! După regula din Lavră, I-a venit si lui soroc Ca să meargă de-ascultare Într-o vară la metoc. Deci fiind pe înserate, S-a oprit în drumul său La lăcasul unui Dascăl Temător de Dumnezeu. Ospătându-l cei de casă L-au culcat în patul lor Iară ei se grămădiră După sobă pe cuptor. Dar între streini, Monahul - Nefiind obisnuit - De rusine si de grijă Toată noaptea n-a dormit. Cum era la miezul nopții Cuviosul nedormind, A văzut din dosul sobei Flacără de foc iesind! La un ceas si jumătate Limba cea de foc s-a stins Dar trecând puțină vreme, Mai puternic s-a aprins. Se părea că ard în sfesnic (După cum a presupus) Trei făclii prea minunate Înălțându-se în sus. Luminația aceea Până-n zori s-a arătat Și de asta cuviosul Foarte mult s-a minunat. Dimineața, iscodit-a Deosebit de la ei Pentru slujba mânecării Cum o fac de obicei. Drept să-ți spun (a zis bărbatul) M-am obisnuit de mic, Să mă scol la miezul nopții Împlinind al meu tipic! - Dar să-mi spui (îi zice Ava) În ce chip te rogi atunci! - Nu cer alta decât singur Să mă izbăvesc de munci! Întrebând apoi femeia Despre rânduiala ei, Eu, Părinte, zive dânsa, Am asa un obicei: Când se linisteste soțul După ora de canon, Mă ridic pe nesimțite Și mă vâr într-un cotlon. Stau acolo ghemuit Și mă rog și eu încet Pentru soțul meu, pe urmă Pentru mine si băiet. Auzind aceasta Ava Pe deplin a priceput Că făclii erau acelea Care tainic s-au văzut. Și era mereu cu gândul La acele trei făclii Cari se vedeau spre ceruri Străbătând prin bagdadii! Cunoscut-au deci Monahul Că de sus a fost un semn: Către rugăciunea Milii Dumnzeu i-a dat îndemn! Deci din ziua ceea dânsul Pomenea și morți și vii, Căci voia si el s-aprindă "Ale Dragostei Făclii"!