Ce sunt eu fără de Domnul? Sunt un praf de oase reci, Hrana viermilor din groapă Si a muncilor de veci! Mintea mea fără de raza Luminărilor de sus Este beznă nesfârsită După "vesnicul Apus". Ochii mei fără privirea Spre Părintele Ceresc, Sunt ca ochelarii negrii A celor care orbesc! Gura mea, fără miscarea Darului lui Dumnezeu, Este clopot fără limbă, Fără glas fiind mereu. Însusi biata mea ureche, Fără Duhul Lui Cel Sfânt, Este zdreanță agățată, Care tremură în vânt. Iar la mâini si la picioare, Dacă Domnul nu dă spor, Lucrul meu - atunci - si mersul Este vesnic pierzător! Fără darul Sfintei Troițe, Eu sunt vierme stricător, Căci, trăind fără lumină, Fără de nădejde mor!