La masa cea de taină Adeseori venind De-a sufletului haină Eu nu m-am îngrijit! Tu nu m-ai scos afară Ci ca un Dumnezeu M-ai asteptat că doară Mă voi schimba si eu! Dar viața mea se trece Iar eu nepregătit Am inimă prea rece Și suflet ponosit. Să nu mă pierzi, Cuvinte, Pe mine cel curvar, Ci-mi dă mai înainte Al pocăinței dar! Cu mila Ta cea sfântă Mereu să mă stropesti Și inima înfrântă Să nu mi-o urgisesti! Tu esti "Samarineanul" Ce vii la "Ierihon" Și ne ridici la "hanul" Cerescului Sion! Deci - dară - si pe mine Ridică-mă acum Că, iată, n-am pe cine Să mai opresc din drum!