Omule, făptura mea Pentru ce m-ai părăsit Si pe alte căi mergând, Drumul vieții l-ai gresit ? Iubitor de oameni sunt "Si al milei Dumnezeu" Pentru ce te-ai făcut Rob "potrivnicului Meu" Pentru tine, Eu - din veac - Mântuire am lucrat, Pogorându-mă de sus, Cerurile am plecat. Căci luând Eu chip de rob, Din Fecioară m-am născut Si smerit, si prea sărac, Pe pamânt am petrecut. Suferit-am prigoniri, Vorbe rele si ocări, Trupul Meu spre rane am dat Si obrazul la scuipări. Pogorându-mă din cer, Ca să te ridic la el, Chipul slavei am lăsat, Pentru tine cel "misel"! Necinstire am răbdat, Ca din nou să te slăvesc; Întru tot sărac am fost, Ca să te îmbogățesc. Rane grele am primit, Sângerându-Mă de tot, Ca să-ți vindec rana ta Si din "sângiuri" să te scot. Strop de sânge n-am cruțat Si de chip Eu m-am lipsit, Ca să-ți curăț sufletul, Întru patimi ponosit. Tu gresind de la-nceput, Împotriva Tatălui, Ți-am luat asupra Mea Sarcina păcatului. Birnic morții tu erai - Pe vecie osândit - Dar luând Eu vina ta "Birul morții" am plătit. Fiere beau si cu oțet Si pe lemn mă răstignesc, Ca din "lemnul cel amar", Rod prea dulce să-ți gătesc. Răstignit între tâlhari, Socotitu-m-am "blestem", Ca, pe tine iar mostean - La viață să te chem. Pentru această dragoste, Urâciune Îmi plătesti Si "pogorământul" meu Pururea disprețuiesti! Căci, în loc să vii acum, Cu iubire să-mi slujesti Tu iubesti păcatele Si de patimi te robesti. Care lipsă, spune-Mi dar, Întru Mine ai aflat, De întârzii rătăcind - De la Mine depărtat - ? Dacă vrei tot binele, Eu sunt "binelui izvor", Si aicea pe pământ, Si în veacul viitor. Fericirea vesnică, Dacă vrei s-o dobândesti, Eu sunt singur "Dătător Fericirii sufletesti". Frumusețea tu dorind Desfătare ca să ai, "Podoaba" lumii sunt Si "dulceața cea din rai". De râvnesti la nem slăvit, Eu sunt "Unul cel născut" Din Fecioară negrăit Si din cel fără-nceput. Cauți slavă si puteri Ca să ai neîncetat, Eu sunt "Domn Puterilor" Si "al Slavei Împărat". La averi fără sfârsit, Dacă (poate) ai râvnit, Eu sunt "Vesnic Vistier Bunătăților din cer". Înțelept void să fii, Fă-te Mie următor, Eu sunt "Raza Tatălui" Si "al tău luminător". Cu prieten credincios, Dacă vrei mereu să fii, Eu sunt "Mire" sufletesc În "cămara" Mea să vii. Iar dreptate căutând, De la oameni n-ai să scoți, Eu sunt "Drept judecător" Nemitarnic pentru toți. Întru scârbe si nevoi, Când mă chemi în ajutor, Pretutindenea degrab, Eu îți sunt ajutător. La durere nu slăbi, Amărându-te prea rău, Eu sunt "Doctor trupului Si al sufletului tău". De-ntristare si necaz Dacă esti împresurat, Alinarea ta sunt Eu, Suflete nemângâiat. Obosit de greutăți Pe al vieții tale drum Eu în veci odihnă sunt, Totdeauna si acum. Pacea sufletului tău Dacă rău s-a tulburat, Către Mine, vino iar, Eu sunt Păcii Împărat. Frica morții dacă ai Crede nu te tulbura, Eu sunt "viața tuturor" Si acum si pururea. Negura păcatelor Cuprinzându-ți viața ta, Eu sunt "Soare neapus", Vino la lumina Mea! Adevăr neprihănit Pe pământ nu căuta, Eu sunt "Sfântul Adevăr" Pentru mântuirea ta. Rătăcindu-te mereu Într-al vieții greu noian, Eu sunt "calea fără gres" Care duce la liman. Iar acuma dacă n-ai Povățuitor la cer, Eu "Păstorul tău cel Bun" Nu te voi lăsa stingher. Dacă nu cutezi să vii, (De păcate rusinat) Eu, să stii că sunt la toți, "Primitor prea îndurat". Căci am zis să vie toți - Către Mine-cei ce au Osteneală si poveri, Ca, odihnă să le dau! -