Iată lumea te îndeamnă La răsfățul ei Și plecându-te chemării, Pradă esti destrăbălării. Haine noi acum la modă, Trebuie să ai, Iar a sufletului haină Cum o vei păzi în taină? Plecăciuni cu ligusire Trebuie să stii, Iar când stai la Rugăciune Nu mai este plecăciune. Vizitări cu multă fală Trebuie să faci, Iar la Sfânta Liturghie Stai cu inima pustie. Cu stiințele naturii Mintea ți-ai hrănit, Iar ceva din vesnicie Mintea ta nimic nu stie. Până când mai este vreme Caută-ți liman, Dacă soarele se pleacă, Luntrea vieții se îneacă. Fugi de lumea cea desartă Plină de sminteli, Și cu flacăra credinții, Ține calea pocăinții. Lasă cărțile profane Fără căpătâi Și le ia pe cele sfinte Ca să prinzi ceva la minte. La prietenii din lume Nu te potrivi, Ci să ai prietenie Cu cinstită curăție. Mintea ta este făclie Fără untdelemn, De la Domnul cere milă Până când mai ai "festilă". Vântul rău al necredinții Cântă la urechi, Și de uiți "chemarea sfântă" Vei juca precum îți cântă. Ține minte frica moții, Nu uita de ea, Cine nu-i deprins s-o poarte, Sufletul îsi dă la moarte. Rugăciune cu trezvire Caută să ai Căci prin darul rugăciunii Piere duhul urâciunii. Înălțarea cea desartă Grabnic s-o arunci, Căci la gândul înălțării Bate vântul desfrânării. Cu năravul trândăvirii Nu călători, Căci pe urma trândăvirii Vine boala nesimțirii. Fii cu dragoste curată Către Dumnezeu, Părăsind pe cea trupească Pentru cea Dumnezeeasacă. Spre adâncul umilinții Pleacă-te mereu, Căci din "apa umilinții" Au băut în viață sfinții.