O, Români, din țări streine, Voi pribegi fiind ca noi, Ați scăpat de grea rusine Și de groaznice nevoi! Țară voastră cea frumoasă, Și-a schimbat acuma sorții, Căci potrivnicii din casă I-au croit vesmântul morții! Nistrul azi si Tisa plânge Și Carpații plâng duios, Revărsând pârâu de sânge Către Dunăre, în jos! Oltul sună versul jalnic Dintre munții ardeleni, Iar Prutul plânge Doina, Prin Moldova, pân-la Reni! Toate apele năvalnic Se unesc apoi în cor, Și sunând un cântec jalnic Plâng durerea Țării lor! Iară Dunărea, devale, Strânge dorul de hotar Și umplându-se de jale, Spune Mării, cu amar!