O, Pravoslavnică credință, Tăria sufletului meu, Prin tine mi s-a dat putință Să caut către Dumnezeu! Când sufletul se alăptează Cu darul tău dumnezeiesc, Durerea mea se alinează Și scârbele se potolesc. Când valurile amenință Ca să scufunde "luntrea mea", În tine sfânta mea credință, Mă sprijinesc de-a pururea. Iar când din multă slăbiciune Gresesc Celui ce m-a zidit, Îmi dai curaj la Rugăciune, Să nu fiu deznădăjduit. În viața asta necăjită, Cu tine eu mă întăresc, Credința mea blagoslovită, Odorule dumnezeiesc! Atunci când vreau să mă doboare Vrăjmasii cei neîmpăcați, La tine eu găsesc scăpare Și ei rămân prea rusinați. Iar la sfârsitul vieții mele, Nădăjduiesc că si atunci Adăposti-mă-vei de rele Și de înfricosate munci.