Acolo nu este durere, Nici întristare, nici suspin, Acolo nu sunt ploi nici nouri, Acolo cerul îi senin. Acolo "crivățul" nu suflă Și n-avem teamă de război Și nici o "piatră de sminteală" Nu strică pacea dintre noi. Acolo, dacă vrei să mergem, Vom fi mereu nedespărțiți, Dar pentru asta cere Domnul Să fm mai bine pregătiți: Acolo Radioul nu mai urlă Și oamenii nu se sfădesc, Iar cei care aruncă pietre Acolo nu se pomenesc. Să fim streini de "duhul lumii", Să fim ca morți pentru Hristos, Să nu iubim cele desarte Din câte sunt aicea, jos. Să cugetăm mereu la moarte Purtându-ne cu chip smerit, Și să iertăm, fără zăbavă, Pe frații cari ne-au gresit. Să nu vorbim de rău pe altul Și nicidecum să defăimăm, Iar când ne vor veni necazuri, Cu mulțumire să răbdăm. Precum aleargă căprioara, Grăbindu-se către izvor, Așa să alergăm spre Domnul, Înaripați cu sfântul dor. Când trupul se slăbănogeste, Cu duhul să ne întărim, Căci numai duhul va să meargă Acolo unde năzuim. Acolo este "țara noastră", Spre dânsa să ne sârguim, Acolo unde nu sunt piedici La "Noul Ierusalim"!