Fii pribegi ai țării mele Necăjiți între străini, Nu uitați menirea voastră De Români si de Creștini. Legea noastră crestinească Și pământul românesc S-au păstrat cu multe jertfe Care nu se pomenesc. În prigoanele păgâne Și-n vârtejul cel barbar Sângele curgea suroaie Pe al Patriei Altar. Câți nu mor pentru credință Apărând acest pământ, Ori prin aspră nevoință, Știe numai Domnul Sfânt. Că furtuna cea de veacuri A cumplitului necaz Nu-i lasă pe vii să șteargă Lacrima de pe obraz. Cărturari n-au fost pe-atuncea Ca să scrie viața lor Au în schimb în "Cartea Vieții" Numele nemuritor.