Părinții mei nu mai sunt în viață, Prietenii m-au părăsit, În luncă nu mai văd verdeață, Iar eu acum sunt obosit. Iordanul pare mai departe Zăduhul zilei mult mai greu Și simt încetul cum se-mparte Tăria sufletului meu ! De-o parte sunt dorinți desarte Cu tabără de năzuinți, Iar frica morții-n altă parte Îi numai arme până-n dinți. O luptă mare se porneste Și multe gânduri se răpun, Iar frica morții biruieste Și "inamicii" se supun ...