O, mare esti Tu, Doamne! Se miră ochii mei De firea cea văzută Cu armonia ei! Pe cele trecătoare Asa le-mpodobesti! Dar cât mai minunate Vor fi cele ceresti! De-ar înțelege mintea Podoaba cea de sus, Te-ar pomeni de-a pururi, Stăpânul meu - Iisus. Atunci dulceața lumii De tot am defăima Și raza Ta cea Sfântă Mereu ne-ar desfăta. Dar mintea cea greoaie Atârnă spre pământ, Împiedicând pe suflet Din Sfântul său avânt. Pornirea pătimasă A trupului de lut Adesea ne desparte De Cel ce ne-a făcut. Înaripează, Doamne Gândirea mea spre cer Și-mi usurează trupul Cu sufletul stingher!