Un pustnic dintre cei din urmă Care-a trăit aici la Schit Zicea odată către mine (Fiind atuncea nou venit): - E-he, părinte nu-ți închipui Ce-a fost aicea la început Când nu era nici mânăstirea Nici schitul nu era făcut! Atuncea când crestinătatea Era în anii de pruncie A fost o sfântă asezare Pân-a se face Sihăstrie. Se spune că în valea asta Și Sfânta Ana ar fi stat Când prunca ei cea Prea Curată La Sfânta Sfintelor s-a dat. Din vremuri vechi necunoscute Când sfinții sufereau prigoane Aicea se păstra cu cinste Piciorul drept al Sfintei Ane. Aici se rânduiau fecioare De Prea Fericiții Stăpâni Să fie spre catehisirea Femeilor dintre păgâni. Fiind cu viață minunată Și iscusite întru "Crez" Ele slujeau la săvârsirea Dumnezeescului Botez. Erau la număr o duzină Prin darul Duhului alese Si jumătate dintre ele Erau cu trapta Diaconese. Creștinul nostru în cetate Era atuncia prigonit Iar locul pentru adunare Era mereu primejduit. De-aceea si catehisirea Era un lucru delicat Si prin cetăți era cu totul Adeseori împiedicat. Atunci se pogorau la vale Pe malul Sfântului Iordan Ori la "Enon" în valea asta Pe unde a fost Ioan. Bărbaților era Iordanul Pentru Botez obisnuit Iar pentru partea femeiască Era aicea mai ferit. Pe urmă când a biruit credința Și lumea s-a încrestinat Atuncia și catehisirea Din valea asta s-a mutat. La Hozeva după aceia Au început a viețui Călugări mai cu nevoință Care doreau a pustnici. Din cei mai vechi (după scriptură) Aflăm la "Sfântul Ioachim", Cinci pustnici mari, având sălasul Deasupra lângă țintirim. Iar numele erau acestea: Ilie, Prom, Enon, Gheneu, Si mai la urmă Sfântul Zinon Cel Purtător de Dumnezeu. Izvorâtori de mir cu toții Ei sunt de națiune Siri Si socotiți începători Acestei sfinte mânăstiri. La Sfânta Ana, mai la vale Călugării mereu sporesc Si repede prefac pustia În rai curat duhovnicesc. Când năvălirea păgânească S-abate în pământul Sfânt Aici aflăm cinci mii de pustnici Cu îngeresc asezământ. Pe urmă sabia persească Și arăbescul iatagan Silesc pe cei care mai scapă Să-și caute un alt liman. O bună parte dintre dânsii Lăsându-și valea lui "Enon" Și ridicând Sfintele Moaste Se duc la muntele Aton. Iar cei care rămân aicea Întâmpină multe nevoi Dar rabdă toate pentru Domnul Până la marele Război. Atunci abia de grea furtună Călugării s-au risipit Iar Schitul și cu Mânăstirea S-au pustiit desăvârsit. Acum când n-a rămas devale Decât ruină și pustiu Îmi vine ca să plâng de jale Căci toate nu mai sunt cum știu! Erau atuncia căprioare Iar cerbii ne erau vecini Și greu era ca să pătrundă În vale oamenii străini. Acuma s-a mutat și apa Fiind uscată pe canal Și nu mai vezi decât bursucii Iar uneori câte-un sacal. Acuma toate sunt schimbate Hulumbii doar și huhurezii I-auzi țipând prin pesteri seara Iar dimineața cherhenezii. Ei parcă plâng vărsându-și jalea Știind ce-a fost aici la Schit Când drept cetate era valea "Cu zidurile de granit"!