Eu n-am dorit dregătorie La bogăție n-am râvnit, Dar dorul vieții de pustie L-aveam aprins necontenit. De-aceea când a fost chemarea Să facem la Iordan un Schit Aveam atunci încredințarea Că dorul sfânt s-a împlinit. Dar vremurile furtunoase Și desbinarea dintre noi M-au dus pe căi anevoioase Cu carul singur fără boi. Atunci, văzând încurcătura, Am pus la jug ce s-a găsit, Dar carul s-a lovit de ura Și pizma "celor din singlit". Eu stiu că mulți doresc acuma Zicând în gândul lor mocnit: - "Da bine că se duce ciuma Să vie altul procopsit!" Și iată vremea potrivită La frații nostri le-a venit Căci sănătatea mea dogită Îmi dă răvas de drum grăbit. Am dat de veste la toți frații Să vină gospodari la Schit, Sfinția voastră întrebați-i A fost vre-unul nepoftit? Gherasim nu e pus la număr Că are duhul răsvrătit Nici cei ce stau cu el la umăr Și cari mult l-au dăscălit. Dar iată toți arată dosul Și tare sunt nedumerit Văzând că însusi Proestosul Nu mai coboară de la Schit. Aflându-mă în neputință De-a mai rămâne în servici Eu am adus la cunostință Patriarhiei de aici. Din asta, s-a stârnit furtună Între Românii patrioți Și veste peste tot răsună Că vin la Schit "Fanarioți". Gherasim cere judecată, Iar partizanii lui de sus Îi dau bătrânului zăgneală Ca noi s-avem motiv de dus. Întâi, când el blagoslovitul N-avea benzină de la frați Atuncea apăram noi Schitul De câte ori eram luptați. Acum,când văd că toți de-a rândul Se țin cu dânsul de curmei, Am socotit asa cu gândul Că vor pleca si frații mei. De astă dată văd prea bine Că Dumnezeu a slobozit Să pătimească ei rusine Căci singuri răul l-au urzit. Nevrednici de asa podoabă Frățimea azi s-a arătat, Slujind zavistiei ca roabă, Culeagă, deci, ce-au semănat! Adevărat, am fost pândarul Acestui mic stup de albini, Dar nu mai sunt si azi bondarul Le-mprăstie pe la vecini.