Din "munții cei vesnici" Părinte, Privind acum spre noi, Mai alinează durerea Celor cari sunt în nevoi! Când țara se cotropeste De neamul celor "plăviți" Oblăduieste-i din ceruri Pe bieții români asupriți! Precum lui Stefan - în viață - I-ai dat curaj la război, Și astăzi pe regele nostru Îndeamnă-l să vie la noi! Și după cum Valea Putnei, Cu darul tău s-a mărit Slăveste si astăzi, Părinte, Pe neamul tău cel smerit. Din Bucovina lui Stefan Cinstiții tăi ucenici Să-i întărească la luptă Pe "ai credinții voinici"! Și valul înselăciunii Din strămosescul pământ Să-l risipesti, Cuvioase, Cu darul tău mare si sfânt! Iar "vița cea românească", Care de "ger" s-a pălit, S-ajungă iar roditoare, Precum oarecând a rodit!