Durerea morții stăpâneste În plaiul nostru strămosesc Căci fiara de la Miază Noapte Sugrumă tot ce-i românesc. Tânjeste vatra părăsită A bieților români pribegi Și lumea fuge îngrozită De multele fărădelegi. Podoaba țării azi se pierde Feciorii casei sunt streini, Azi codrul nu mai este verde, Iar florile sunt mărăcini. Azi pâinea s-a făcut amară Și apa-i neagră de venin Văzduhul a ajuns povară, Iar traiul omului ... un chin. De multă vreme nu se-aude Sub cerul łării înrosit, Decât al sputnicilor vuiet Și geamătul celui robit! Cu lacrimi astăzi se adapă Feciorii dulcei Românii Zicând: "Iesiți -la cei din groapă- Ca să intrăm azi noi de vii"! La Putna Stefan nu mai poate Să odihnească în mormânt, Vazând atâta nedreptate Pe strămosescul lui pământ. El strigă jalnic spre Suceava La Sfântul Mucenic Ioan Să ne ridice iarăsi slava Cea dărâmată de tiran. La Cozia, în Mânăstire, Cu groază Mircea s-a trezit De prea amară tânguire A Oltului nemulțumit. Spre Arges, ochii îsi îndreaptă La trupul cel mucenicesc Și suspinând mereu asteaptă Un semn de ajutor ceresc. Mihai, din cripta cea bătrână Înalță capul fioros, Ar vrea s-apuce spada-n mână, Dar ... trupul îi lipseste-n jos. El plânge astăzi, cu Neagoe Rugând pe Nifon cel Sfințit Să scape țara de nevoie, Cu darul lui nemărginit. Vasile Lupu vrea să vadă Din nou sobor crestin la Iasi, Dar arhiereii stau sub pază Și nu se pot urni doi pași. El vrea din nou să întărească "Blagocestivul Adevăr" Căci iarăsi lumea crestinească Apucă "Legea" în răspăr. Nu poate astăzi să mai vadă Alături de lăcasul său, Cum fac "organele" paradă Tovărășiei celui rău. Tresar străbunii din morminte Când văd atâta pustiire Pe locurile cele sfine, Lăsate nouă mostenire. Pământul plămădit cu sânge Și cu sudoare de martiri Azi se cutremură si plânge, Fiind împresurat de "zbiri". Carpații astăzi se-nfioară Și apele se zbat în vad, Văzând pe scumpa noastră łară Cum se apropie de iad! Azi Sfinții iubitori de łară Se roagă jalnic lui Hristos Să izbăvească de ocară Pe neamul nostru credincios. Iar voi, martirilor de astăzi, Luceferi prea luminători, Cu sfânta voastră îndrăzneală Dați pildă celor muritori. Să știe lumea răsfățată Că viitorul fericit, Cu suferință si cu jertfă Va fi mereu pecetluit. În cale către mântuire Povara Crucii vom purta Și pân-la slava "Învierii" Golgota vom întâmpina! Nicodime Prea Fericite De ce te-ai dus dintre români Lăsând Biserica robită Și Țara "fără de bătrâni"? Veniamine Prea Sfințite Cu Varlaam si Dosoftei Păziți "Făcliile cinstite" Să nu le stingă cei atei! Părinților cu suflet mare Păstorilor duhovnicesti, Mai arătați-vă o dată La "Scaunele vlădicesti"!