Iată fraților mormântul Cum înghite trupul meu, Iată, cum vedeți, pământul Cere partea lui mereu! Unde-i slava mea acuma, Unde-i chipul lui "Ioan"? Au pierit, cum piere spuma De pe valuri în noian! Trupul meu nu este vrednic Nicidecum a fi cinstit, Că mi-a fost lăcas netrebnic Și tovarăs răzvrătit! Duhul meu în strâmtoare Pe pământ a petrecut Și deloc n-avea crezare La tovarăsul de lut. Rugăciune mea si postul El cu greu le suferea Și de multe ori la rostul Mântuirii mă-ncurca. Totdeauna sârguința Și cerescul meu avânt Se loveau de neputința Acestuia din pământ. Să-l închideți astăzi bine Cum eram si eu închis, Și mă pomeniți pe mine Ca să merg pe "drum deschis"! Drumul meu îi pe vecie, Fără-ntoarcere la voi, Toți în schimb urma-ve-ți mie Pân-la ziua cea de-apoi! Din pământ suntem noi doară Cum ne spune la "Scripturi" Și-n pământ ne-ntoarcem iară, Că din el suntem făpturi! Sărutarea cea din urmă Dați-o celui de un neam, Că suntem cu toții turmă A strămosului "Adam"!