Preasfântă Maică şi Fecioară, Nadejdea sufletului meu, Tu eşti a mea mijlocitoare La Milostivul Dumnezeu. De n-ar avea în ceruri lumea Rudenie de pe pământ, Atunci ar fi pustie viaţa, Asemenea unui mormânt! De nu erai Tu primăvară A veacului înţelenit, Ar fi rămas de-a pururi iarna Şi soarele n-ar fi zâmbit. De n-ai fi revărsat Tu zorii Peste pământul adormit, Atuncea umbra cea de moarte Ar fi rămas fără sfârşit. Iar astăzi, Preacurată Maică, Când toţi ne-am abătut la rău, De nu Te vei ruga fierbinte Ne paraseşte Fiul Tău! Trimite semn de pocainţă Poporului nedumerit Şi adă iarăşi la credinţă Pe sufletul cel rătăcit! Dezleagă, Preacurată Maică, Cătuşele celor robiţi Şi dăruieşte-le răbdare Creştinilor năpăstuiţi!