Cheltuit-am pe pământ, Mostenirea mea la rău Și acum nevrednic sunt Ca să mă numesc "al Tău"! Cu năravul cel porcesc Traiul mi l-am irosit Și vesmântul sufletesc În desfrâu l-am ponosit. După ce m-a vătămat Arsița păcatului, Sfântul dar mi s-a luat Mie, desfrânatului. Flămânzind de darul Tău, Sufleteste eu muream, Și în slujba celui rău Eu cu totul mă aflam. Porcilor am fost păstor La "boierul cel gândit" Și din roscovele lor Poftele mi-am împlinit.