Cinstitele Lăcașuri Acum se pustiesc Căci oamenii acuma La Radio se silesc. În ocna sovietă Se chinuiesc mereu Acei care din râvnă Iubesc pe Dumnezeu! Pe front sub mii de gloanțe Cad sute de ostasi, Lăsând femei vădane Cu bieții copilasi. Cutremurul pe ostrov Îl face cimitir, Curmând la mii de oameni Al viețuirii fir. În schimb auzi la Radio Cum cântă măscării Și celor grasi la ceafă Le face jucării! În casa cea săracă La sobă pe cuptor Orfanii fără pâine Își plâng pe tatăl lor. Copila cea orfană Rămasă prin streini, Plângând asteaptă milă În poartă la vecini. Dar Radioului nu-i pasă, El cântă la vecini, Făcând pe cei din casă La inimă "haini". Acel sărac oftează Și nu poate dormi, Datornicii cer banii Și nu-i poate plăti! În târg pe piatra goală Un cersetor zăcând, Zadarnic cere milă Cu lacrimi, tremurând. În fundul puscăriei Se-nchide pe nedrept Creștinul cel cu râvnă, Fiind bătut în piept. Iar colo lângă groapă, Alături de sicriu, Amar se tângueste O maică fără fiu! La Radio cântă marsuri În piață la oras, Ducând în nesimțire Pe omul pătimas. În patul suferinții Bolnavul cel sărac Nu are mângâiere De hrană, nici de leac. Iar muzica la Radio Ca niste boi răgând, Le dă curaj la oameni În chefuri petrecând. Proptindu-se în cârje, Beteagul din război, Alunecă si cade Pe stradă în noroi. Iar Radio lângă dânsul Cântând caraghios, Îl face să înjure Pe cel care l-a scos. Acel robit de patimi Căzând din darul sfânt Nu află astăzi sprijin La cei de pe pământ! Iar Radioul dănțuieste Acum la mânăstiri, Făcând să pierdem rostul Sărmanei mântuiri! Pe calea mântuirii Un suflet apucând, Programul de la Radio Îi vine lui în gând! La patru după masă Concert îi rânduit Și nu am vreme astăzi Să merg la spovedit! Duminică la nouă Sunt cântece hazlii Ocazia nu pierde Cu sfinte Leturghii. La praznicele Sfinte Se fac excursii mari Și lasă tinerimea Streină de altar. În posturi "lumea nouă" Petrece mai vârtos Și balul ca o slujbă Îl pregăteste jos. În timp ce face slujbă Sfințitul Slujitor, La crâsmă îl ascultă Râzând cu Radioul lor. În vremea când se roagă Un suflet credincios Alături zbiară Radioul Un cântec rusinos! Iar când petrec la groapă Plângând pe adormit, În drumul lor le cântă Acum de dănțuit. Cuvântul cărții sfinte Acum a amuțit, De când le cântă Radio La cei ce s-au sfințit. Duminica la slujbă Crestinii nu prea vin, Iar cinematograful Îi totdeauna plin. Biserica adesea Nu are cântăreți Iar noaptea la petreceri Se cântă fără preț. Mizeria din lume Sporeste azi mereu, Căci azi puțini din oameni Mai cred în Dumnezeu! Pe căile pierzării Cei mulți călătorind, Acompaniamentul De Radio au slujind. Mizeria din lume S-adună mai cu spor În cântecul de Radio Spre iadul pierzător. În toată lumea astăzi Răsună glasul lui, Ca un concert funebru Pierzării omului! Corabia vieții Se luptă azi în larg Avându-si cârma ruptă Și pânza la catarg. Din Miază-Noapte valuri Lovesc acum cumplit Corabia în coaste - Cu omul buimăcit - În loc să se grijească De pânza pentru vânt, Sărmanul om ascultă A Radioului cânt! Și cântecul de Radio Pe om l-a fermecat Și duhul nesimțirii Îl ține înclestat! Și după imnuri sfinte, Auzi la Radio iar Cântări nerusinate Slujind lui Veliar.