Nevoitorul mândru

La un Schit trăia odată Un monah nevoitor Ce era cu socoteala Cam înalt cugetător. El fiind la trup mai zdravăn Decât frații de la Schit Împlinea și ascultarea Și canonul îndoit. Șaptezeci și cinci de ațe Regulat el învârtea, Pe când alții mai bicisnici Nu putea ca el urma. Se plângeau de slăbiciune Către cel de sus numit, Iară el râdea de dânsii Socotind că-i pricopsit. Dumnezeu prea Milostivul N-a lăsat pe robul Său Ca să-și piardă osteneala Pentru cugetul cel rău. Îi arată în uimire Pe un Înger luminat Cu un ciur frumos în mână De metanii încărcat. "Te fălesti (îi zice dânsul) Înălțându-te în gând Pentru ațele făcute Și te mângâi numărând!? Iată ciurul cu metanii Pentru fiecare zi!" Și zicând așa, începe Îngerul a ciurui. După asta îi arată Cuviosului mirat Că din ciurul plin de ațe Numai trei s-au arătat! Șaptezeci și cinci de ațe Iată ce au prețuit, Căci la ceruri dintre toate Numai trei ți s-au primit! Când începi să faci canonul Gândul este adunat, Dar trecând puțină vreme Te apuci de vânturat. Te grijesti să numeri bine Ațele ce mânuiesti, Dar cu mintea răspândită Țări si mări cotrobăești! Pentru asta din canonul Care zilnic ai făcut, Trei metanii sunt primite, - Cele de la început - ! Celelalte sunt pierdute Ca și pulberea în vânt Căci în loc să fii la ceruri, Mintea zboară pe pământ! Nu voieste Domnul număr (adică ațe) Dintru cuget răspândit, Mult, puțin, El vrea să facem Cu trezvire si smerit! Iată cel bolnav (ce zice): Trei închinăciuni făcând, S-a primit ca împlinire A canonului de rând! Celuia cu neputință De nu poate împlini, Dar făcând și el ce poate, Dumnezeu îl va primi! Iar de are ascultare Și de boală-i chinuit Altă jertfă nu se cere Decât duhul mulțumit! (adică fără cârtire) Mulțumirea întru boală Este ca un sfânt prinos, Mai primit decât canonul Celui care-i sănătos! Iar suspinul celui trândav Este iarăsi mai primit Decât multa nevoință A celui ce s-a mândrit! Se pogoară fără roade Mândrul cel nevoitor Și ca cedrul se înalță Cel smerit cugetător! Să primească fiecare Ce-i trimite Dumnezeu Și lucrând după putere Umilească-se mereu!

Înapoi
POEȚI CĂUTARE