Ca semn aducerii aminte De vremea când am poposit Pe malul tău, Iordane sfinte, Eu cel bolnav si obosit La ora despărțirii mele Pe malul tău am împlântat Ca sfânt chezas de zile grele O Cruce mare si am plecat! Acolo am ascuns sub glie Un vraf de planuri cu dorinți, De supărări si bucurie Cu năbusite năzuinți. Rămâi cu farmecul Iordane Și-l dă la alții cu belsug, La cei ce sunt fără prihane Și n-au ca mine viclesug! Cinstit Lăcas, rămâi cu bine Că eu nevrednicul mă duc Să stau prin casele străine, Decât să am aici bucluc. Ajută-mă cinstită Cruce Iar tu Iordane fii chezas Ca, ori si unde mă voi duce Să sprijinesc acest Lăcas! Și-acuma sfinte Prooroace, Că plec, să nu mă osândesti, Tu m-ai chemat să voi încoace Și tu mă-ndrepți unde voiesti. Căci tu botezi la Vitavara Dar mai târziu (precum citim) Cărarea netezesti spre łară, Aproape de Ierusalim!