O, om!, ce mari răspunderi ai De tot ce faci pe lume De tot ce spui în scris sau grai! De pilda ce la alții dai Căci ea mereu, spre iad sau rai Pe mulți o să-i îndrume Ce grijă trebuie să pui În viața ta, în toată, Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus, în veci nu-l mai aduni Și vei culege roada lui Ori viu, ori mort odată, Ai spus o vorbă, vorba ta, Mergând din gură în gură, Va-nveseli sau va-ntrista Va curăți sau va-ntina Rodind sămânța pusă în ea De dragoste sau ură. Scrii un cuvânt; cuvântul scris Este un leac sau o otravă. Tu vei muri dar tot ce-ai scris Rămânen-n urmă drum deschis Spre ocară sau slavă. Ai spus un cântec, versul tău Rămâne după tine Îndemn spre bine sau spre rău Spre curățire sau desfrâu Lăsând în inimi rodul tău De har sau de rusine. Arăți o cale a ta În urma ta nu piere E cale bună sau e rea Va prăbusi sau va-nălța Vor merge suflete pe ea La pace sau durere Trăiesti o viață, viața ta E una, numai una Oricum ar fi tu nu uita Cum ți-o trăiesti, vei câstiga Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna. O, om! Ce mari răspunderi ai! Tu vei pleca din lume, Dar ce ai spus prin scris sau grai Sau lasi prin pilda care-o dai Pe mulți, pe mulți spre iad sau rai Mereu o să-i îndrume. Deci nu uita: Fii credincios! Cu grijă si cu teamă Să lasi în inimi luminos Un semn, un gând, un drum frumos Căci pentru toate ne-ndoios Odată vei da seama. Amin.