O jertfă neobișnuită
Împrejurul Mânăstirii
De la Muntele Sinai
Nu erau păgâni ca astăzi,
Peste tot crestini vedeai.
Când a fost robit Sinaiul
De păgânii saracini,
S-a vărsat urgie mare
Contra bieților crestini.
Carii si-au păzit credința
Au murit ca mucenici,
Alții (vai) prin lepădare
S-au cruțat de inamici.
Un crestin din cei cu râvnă
Și prea bine credincios,
Căuta să-si scape viața
Într-un loc prăpăstios.
Mort, sau teafăr, mi-i totuna
(Cugetă bietul crestin),
Numai să-mi păzesc credința
Și să scap de saracini.
Dar nevasta lui văzându-l
Apucatu-l-au de strai
Și plângând striga cu jale:
Unde fugi bărbate, stai!
Cauți numai tu scăpare,
Dar pe mine cum mă lasi
Între liftele păgâne
Cu sărmanii copilasi?
Sunt femeie, fire slabă,
Oare cum te-ai îndurat
Să mă lasi pe mâini streine,
Nu ți-i frică de păcat?
Dacă mai rămân în viață
Răii mă vor necinsti
Și spre lepădarea Legii
Ei pe toți ne vor sili.
Iar de vrei să fugi acuma,
Rogu-te să mă jertfesti
Dimpreună cu copiii
Și pe urmă liber esti ...
După cum ducea la moarte
Avraam pe fiul său,
Fă-ne si pe noi acuma
Jertfă pentru Dumnezeu.
Rugămințile femeii
Pe bărbat l-au biruit
Și dorința ei fierbinte
Într-o clipă s-a plinit.
Copilasii cu nevasta
Și-au plecat grumajii lor,
Căci vedeau în spada morții:
Scutul cel mântuitor.
Moartea lor a fost primită
De Stapânul Savaot
În Jertfelnicul din ceruri
Ca o ardere de tot.
Neavând acuma grijă
De nevastă si copii,
Sta ascuns crestinul nostru
Prin (prăpăstiile) pustii.
Rătăcind el ani de zile
Ca un om sălbăticit
Un fior de îndoială
Îl făcea nedumerit.
Cam asa zicea în sine
Și se tânguia mereu:
Oare este primită
Jertfa mea la Dumnezeu!
Domnul însă mângâindu-l
Îndoiala i-a gonit,
Când i-a arătat si vremea
Fericitului sfârsit.
Deci mergând la Mânăstire
Petrecea în rugăciuni
Și uda cu râu de lacrimi
Sfintele "Închinăciuni".
Când a fost bolnav de moarte
El vedea cum vin din Rai
Să-l întâmpine cu cinste
"Mucenicii din Sinai".
Unii îl chemau pe nume
Și cu drag îl sărutau,
Alții felurite daruri
Pentru dânsul aduceau.
Cum ar merge la o nuntă
(Spun cucernicii Părinți)
A trecut din lumea asta
Întovărăsit de Sfinți.
Până azi se pomeneste
În soborul Sinait
Despre jertfa cea streină
A acestui fericit.
Înapoi