Uită-te ca la oglindă La această căpățână Și cunoaste ce e omul: Oase goale si țărână! Deci câstigă-ți fapte bune Cât mai este cu putință Căci la ziua Întrebării Nu mai este cu putință. Vine ziua întru care Se deschide "Judecata", Iară tu ce vei răspunde, Dacă nu te afli gata? O! de s-ar deschide astăzi Ochii tăi cei sufletesti Să cunosti la ziua ceia, Frica ce o pătimesti! Și eu lăcomit-am, frate, La dulcețile lumesti, Am poftit si eu din toate Câte astăzi le poftesti. Gânduri care azi te luptă Și pe mine m-au luptat, Dar la patimi ca aceasta Înfrânare am lucrat. Iar ca om dacă vreodată De am si păcătuit, Prin curată pocăință, Sârguind m-am curățit. Iar de patimi sau de gânduri Dacă tu luptat vei fi, Uită-te atunci la mine Și cu umilință zi: Toate trec în lumea asta, Boțuri toate sunt de lut După cum si căpățâna Om a fost si s-a trecut. Plângi Arsenie cu lacrimi, Când mă vezi asa pe mine Căci în lumea asta falsă, Ieri am fost si eu ca tine. Fii prieten al tăcerii Și potrivnic al plăcerii Ca un fiu al cumpătării, Cu smerenie te poartă Și la vremea ascultării Voia ta s-o ai ca moartă. Totdeauna tu la moarte Caută a cugeta Căci asa urmându-ți viața De osândă vei scăpa! Mare este Taina Morții, Căci stiut să-ți fie ție, Vor cădea ca mâine sorții Carii mi-au căzut si mie!