Mai opriți-vă din cale Fraților întru Hristos Și uitați-vă cu jale La mormântul meu de jos. Ca si voi am fost odată Dornic pentru bunul trai, Iar acum în groapă ... iată Sunt pământ si putregai. Cel cu mintea ascuțită - Capul meu cel răsfățat - Azi îi hârcă scofâlcită Pentru toți de speriat. Iată unde-au fost sărmanii Ochii mei iscoditori, Azi în locul lor guzganii S-au făcut locuitori! Unde-au fost odinioară Limba mea cuvântăreață Azi jivini otrăvitoare Fără frică se răsfață! Iar urechea mea si nasul Care ieri se desfătau, Azi, nici sunete plăcute, Nici mirosuri nu mai au. La picioare si la mână Sunt acum cătuse noi Și rămân înțepenite Pân-la ziua de apoi. Sârguiți-vă pe calea Noului Ierusalim Și atuncea iar cu toții La un loc avem să fim. Despre multe ale vieții Nu cunoastem ce va fi, Dar necruțătoarea moarte Știm precis că va veni. Astăzi biata omenire Desmierdări si-a făurit Ca să nu-si aducă aminte Niciodată de sfârsit. Născocirile moderne Fac pe omul trecător Să-si închipuie că este Vesnic si nemuritor. Radioul cântă, lumea joacă, Tunul bubuie mereu Și puțini mai pot pricepe Tainele lui Dumnezeu. Fraților, să nu vă-nsele Bunătățile desarte, Fiți cu pază despre ele, Cugetând mereu la moarte! Viața este ca si roua, Ca un vis înselător, Repede se ia perdeaua Către veacul viitor. Nu uitați la rugăciune Pre cei duși de lângă voi, Că și voi mâine-poimâine Veți veni aici la noi!