Singur lucrul meu din lume Este mântuirea mea Dacă eu nu văd de dânsa Cine altul va vedea? Trup şi suflet dimpreună De la Domnul mi s-a dat Deci eu singur voi da seamă Pentru cele ce-am lucrat. Lucrul mântuirii mele Este pentru veşnicie Şi nu este dat a-l face Decât numai singur mie. Hotărârea este dată; Trebuieşte ca să mor! Nu ştiu când, poate chiar mâine Sau în ceasul viitor. După asta nu ştiu locul: Poate unde dorm acum, Poate unde stau, afară Sau în casă, sau pe drum. Nu cunosc apoi nici chipul Întru care voi muri: Pocăit sau încă slugă La păcat mă voi găsi? Dacă nu mor fără veste Boala mă va anunța; Dar cu greutatea boalei Voi putea a mă-ndrepta? Mintea mea de mai lucrează Dar cutremurul de munci, Îi mai dă răgaz să cerce Viața mea de pân-atunci ? Poate inima atuncia Să se moaie de căință Dar la cuget mă încurcă Câte am pe conştiință. Împrejurul meu atuncia Frații mei vor sta plângând, Alții vor să iscodească Despre banii de comând! De voi fi cumva cu stare Ei vor folosi momentul Să mă-ntrebe mai cu seamă Dacă-i gata Testamentul! Poate ei cu grija asta Vor uita să dea de ştire La părintele Duhovnic Pentru Sfânta spovedire! Va veni şi el la urmă Să mă-ntrebe de păcate Dar se leagă poate limba Şi nici mintea nu mai poate. Căci mai mult pe altă lume Cugetarea mea va fi Şi căința mea atuncia Nu ştiu cum se va primi! Arătări îngrozitoare Ochii mei atunci văzând Nici nu ştiu când iau în gură Sfintele ce mi-or fi dând! Ca să-mi fie moartea bună Eu să pregătesc acum A virtuților merinde Să le am atunci pe drum! Să-mi adun acum din vreme Cele ce voi socoti Că la ziua de pe urmă Nu le pot agonisi. Spovedirea cea curată Şi cu duhul umilit Cum şi paza despre toate Carii dau de poticnit. Dacă Sfânta spovedire Nu-i întreagă şi curată Vremea despărțirii noastre Ne va fi înfricoşată! Căci atunci amar ne vine Când vedem a noastră stare Şi de vămile cumplite Nu avem nici o scăpare! Frică mare ne cuprinde Că nu ştim în veşnicie, Muncă veşnică ne-aşteaptă? Ori nespusă veselie ?! Deci să am mereu în minte Că la urmă am să mor Şi de trup se va desparte Sufletul nemuritor! Dacă clipa cea de-acuma Ar fi clipa cea din urmă Am nădejde de scăpare Dacă viața mi se curmă? Mă gândesc că după moarte Trupul meu va fi sluțit Nemişcat, fără simțire Cu miros nesuferit! La biserică ducându-l Preoții cu rugăciune Pogorâ-se-va în groapă Să devie putrejune! Pomenirea lui cu sunet Va să piară de pe lume Şi cu vremea pământenii Vor uita de al meu nume. Iată cum se trece slava Trupului de pe pământ De a căruia plăcere Toată viața mă frământ. Deci mereu să iau aminte La tot pasul meu din viață Căci atârnă mântuirea Chiar din clipa cea de față! O prea milostive Doamne Să nu laşi până-n sfârşit Să amân eu pocăința Cel prea mult ticăloşit! Pomenirea despre moarte (Glasul trâmbiții de-apoi) Neîncetat să mă trezească Ca alarma la război! Eu în lume las o dâră Pe o carte tăinuită Care-mi face după moarte Toată viaŃa mea vădită. Frică-mi este că la urmă Scrise nu se vor afla Faptele care în viaŃă A le face se cădea! Iară relele de care Se cădea a mă feri Poate toată, vai de mine, Cartea ceia vor mânji! Azi când cuget vremea morții Înainte mi se-arată Cum atunci se va deschide Pentru mine judecată! Un arap rânjind la stânga Îmi citeşte o carte groasă Întru care este toată Fapta mea cea ticăloasă! Iar la dreaptă, stând de față Îngerul cu chip scârbit Dintr-o mică carte spune Binele ce-am săvârşit! Dacă este hotărâre Ca să meg la fericire Îngerii cu bucurie Vor veni spre însoțire. Iar de nu se află scrise Fapte vrednice de milă Demonii la întuneric Mă vor stăpânii cu silă! Vai de ticălosul suflet Care-n iad se osândeşte Chin mai mare este gândul Că "în veci NU SE SFÂRŞEŞTE" Când va fi aproape vremea Judecății viitoare Vor fi semne mari în lună Şi în stele şi în soare. Judecata va să vină Ca un furt fără de veste Şi fiind noi în păcate Pocăință nu mai este! Râu de foc va arde totul Oamenii şi împărății Dobitoace, peşti şi păsări Cu tot felul de stihii Glasul îngereştii trâmbiți Va suna din patru "torți" Şi pe trupul meu acesta Îl va ridica din morți! Va chema din nou pe suflet Din porunca lui Hristos Ca să se împreuneze Iar cu trupul cel de lut. Sufletul atunci cu trupul Nemurire va lua Dar nu ştiu; pentru perzare Sau spre fericirea mea. Dumnezeu cu Sfânta Cruce Va veni atunci pe nori Întru toată Slava Sfântă Ca un drept judecător …