Îndelunga Ta răbdare Oare cum s-o laud eu? Mă uimesc Stăpâne Doamne Și Mântuitorul meu! Prigonit ai fost în lume Începând de la Irod Pân-la pleava cea din urmă A orbitului norod. Nu Te-ai mâniat pe nimeni Ca un miel ai fost de blând De la biata Ta făptură Pocăință asteptând. Sărutarea cea vicleană De la Iuda ai primit Și lovit fiind de slugă Cu blândețe i-ai grăit. Răstignindu-Te evreii Pentru dânsii Te rugai Și pe cel tâlhar Stăpâne L-ai primit atunci în rai. De răbdarea Ta cea multă Blândul meu Mântuitor Toate s-au miscat în lume Și în ceruri cu fior. S-a cutremurat pământul Pietrele s-au despicat Soarele si-a stins lumina Îngerii s-au spăimântat.