Din viața ta - cum văd - înseamnă Poporule mult zbuciumat Că esti ca grâul cel de toamnă: În ploi si vânturi semănat. Tu esti odrasla cea mezină A trunchiului daco-roman, Născut cu sabia în mână Aici, în câmpul dunărean. Ca leagăn scump tu ai doar munții Și scăldătoare Dunărea, Pădurile cununa frunții, Iar holdele sunt haina ta. În sângele muceniciei Ai fost prin veacuri botezat Și-n vârsta crudă a prunciei N-ai fost ca alții alintat. Căci tu fiind abia în fasă Părinții te-au lăsat orfan Și spre ființa ta gingasă S-aruncă barbarul tiran. Luându-ți drumul pribegiei Trăiesti prin munți si prin păduri Și "veacuri de mucenicie" De la sălbatici tu înduri. Când negura păgânătății Se năpustea către Apus Ai fost atunci Crestinătății Ca scut de pază nerăpus. Când națiile apusene Urzesc "progresul" țării lor În sesurile dunărene Tu rabzi potop cotropitor. La "cuibul" proaspăt din câmpie Abia atunci înfiripat S-aruncă valuri din pustie De goți si huni neîncetat. Tu stând cu ghioaga nestrujită La trecătoare între munți, Ca santinelă neclintită A lor năvală o înfrunți. Deci tu de mic, o, mucenice, Ai fost zăgazul nemiscat A valurilor inamice Și tu pe toți i-ai apărat. În vremea cea de suferință Biserica te-a îndulcit Cu laptele bunei credințe Și pasii ți-a călăuzit. Din gura ei înveți tu graiul Frumos ca imnul îngeresc Și ea îți pregăteste Raiul În slava Tatălui Ceresc. Cuvântul ei ți-a dat tărie Când sufletul era mâhnit Și-având nădejdea-n vesnicie Necazul nu te-a biruit. De câte ori te-ngenunchează Vrăjmasii cei cotropitori, "Bătrâna" te îmbărbătează Și nu te lasă ca să mori. Deci nu slăbi si crede numa Că "Maica" nu te-a părăsit, Ci darul ei, întâi si-acuma, Te sprijină necontenit. De vei păzi, "credința tare" Precum din veac s-a mostenit Vei fi slăvit din nou sub soare Mai mult de cum ai fost slăvit. Iar dacă tu disprețui-vei Predaniile părintesti, Atuncia grâu vei fi colivei Și vesnic nu mai odrăslesti. Vei fi ca pleava cea usoară Purtată pururea de vânt Pierindu-ți urmele din țară Și numele de pe pământ! Atunci vei mosteni blestemul Ca fiul rău de la părinți Pierzând ogorul - ca Edenul - Răscumpărat de-atâția Sfinți!