Ca să nu mai ai, Părinte, Pentru noi nedumeriri Dau în câteva cuvinte "Poza" Sfintei mânăstiri: Prea cinstit Lăcasul nostru Cu trecutul luminos A ajuns la cei de astăzi Ca un lucru de prisos. Are astăzi doi Egumeni; - Două moase la un prunc - Care nu se văd cu anii, Iar în taină se împung. Unul poartă numai "titlul" Însă este nevăzut; Altul, care poartă greul, Este nerecunoscut. Unul are azi "metocul" Și nu dă pe-aici deloc, Altul, care-i ține locul N-are lemnisor de foc. Cu ideia că trimite Starețul cel de la vale, Cei de sus ne cercetează Cu provizia "agale". Ajutoarele de-afară Care vin pentru sobor Astăzi nimeni nu mai stie Unde se opresc din zbor. Nu degeaba strigă mielul (după cum a zis proverbul) Că ce scapă de la capră Le canoniseste cerbul. Astăzi grija mântuirii Personalului sărman A ajuns, (cum zice vorba): "Gaură într-un noian"! Iar atunci când vine boala Înlesnire nu găsesti Și de nu te cauți singur Mori cu zile unde ești. Toate merg asa de-a hoața; Dacă judeci omeneste, Însă darul cel din ceruri Totusi nu ne părăseste. Căci de-a pururi Sfinții nostri Poartă grijă de cei vii Și ne ocrotesc în taină: Ca și maica pe copii.