Dacă mintea noastră uită Cunostința cea de sine, Zboară gândul totdeauna La păcatele străine. Iar la pomenirea morții Dacă nu suntem deprinsi, Ne luptăm cu grija vieții Și suntem mereu învinsi. Când lăsăm de bună voie Rânduiala rugăciunii, Prinde mare îndrăzneală Viermele desertăciunii. Băutura si mâncarea Folosind cu lăcomie, Va veni pe capul nostru Pacostea de trândăvie. De năravul clevetirii Dacă nu ne desbărăm Cu înselăciunea minții Mai pe urmă ne legăm. Iar auzul si vederea Dacă nu le stăpânim Mare pagubă la suflet Totdeauna suferim. Când năravul rău cloceste, Nefiind mărturisit, Scoate puisori de patimi Cari rod necontenit.