Numai când simțesti văzduhul Că miroase a război Esti asa aprins cu duhul Ca să vii aici la noi. Ai venit cu "țara-n suflet", Ca să "n-o mai uiți pe veci" Și la dânsa, cu dorire, Te-ai grăbit apoi să pleci! Frumusețile din țară Negresit, te-au fermecat, Cu prietenii "de viață" Și cu traiul răsfățat. Ai acolo munții falnici, Cu poienele de flori Întru care cântă vara Sute de privighetori. Ai pâraiele ce zburdă Prin pădurile de brad, Cu mulțimea cea de păstrăvi, Cari misună în vad. Vara, soarele-ndulceste Nu dogoară ca aici, Iarna, frigul oțeleste Și ne face mai voinici. Noi suntem aici mai subrezi, Mai streini, mai oropsiți, Căci de toate ale "țării" Frumuseți suntem lipsiți. La pustie doar curmalii Îi avem ca un décor, Iar tovarăsi sunt sacalii, Carii se bocesc în cor. Dacă vii, să uiți de toate Carii ieri te-au desfătat Și atunci - iubite frate, Vei rămâne împăcat. Nu veni "cu țara-n suflet" Că "n-o uiți aici în veci" Și de-aceia la pustie N-ai să poți să te petreci. Lasă țara "celor tineri", Cari au a mai trăi, Iar Sfinția ta, Părinte, Se cuvine a muri. Mori de toate ale lumii, Care-nsală ca un vis Ca să mostenesti dulceața Vesnicului Paradis.