Din zborul cel prea tainic Al timpului grăbit, Adeseori de suflet Uităm desăvârsit. Robiți de jugul sâlnic Al trupului tiran Ne rătăcim din calea "Cerescului liman". "Uităm de zarea sfântă" A Patriei ceresti, Căci mintea ne târăste La cele pământesti. Aripile gândirii De patimi se topesc Și lesne ne vânează "Acei ce ne pândesc". Atuncea bietul suflet Ca mortul stă pierdut În groapa cea adâncă A trupului de lut. Si viața nostră trece Desartă, fără duh, Ca ziua fără soare Și fără de văzduh! Iar rostul mântuirii Din ceruri rânduit Îl facem să rămâie Atunci zădărnicit!