După cum pe Vames, Doamne L-ai făcut "luminător", Fă-mă si pe mine astăzi Decât ieri mai râvnitor. Pasii mei slăbit-au foarte Și mă poticnesc să cad, Iar viața mea cea stearpă S-a apropiat de iad. Nu se află vindecare În netrebnicul meu trup Și "năravul din născare" Nici acum nu pot să-l rup. Învechitu-m-am în rele Și de ele nu mai scap Căci s-au înmulțit mai tare Decât perii mei din cap. Părăsit sunt de prieteni Si de unii dintre frați, Cari s-au smintit de mine Și se află depărtați. Luminează-mi, Doamne, calea, Înnoindu-mi sfântul dar Și dulceața Ta cerească Să mă veselească iar. Pomenirea Ta cea sfântă Dă s-o am neîncetat Și din inima înfrântă Fă "locas" prea luminat.