Miluieste-mă Stăpâne, După mare mila Ta Și mă spală cu-ndurare De fărădelegea mea! Eu cunosc fărădelegea Și păcatul mi-i stiut, Căci întru fărădelege Și-n păcate m-am născut. Bunătățile din lume Sus la cer nu trebuiesc Tu vrei "inimă smerită" De la neamul omenesc. Jertfa cea bine primită Este "duhul umilit" Și cu "inima înfrântă", După cum cântă David. Darul Tău binevoieste Întru oamenii smeriți Și din rândul lor îți place Să alegi pe cei "sfințiți". Mântuirea sufletească Tu voesti a se lucra Cu necaz si suferință, "Jugul nostru": Crucea Ta! Iar prinosul cel de lacrimi Și sudoarea se socot, Întru cel de sus jertfelnic Ca o "ardere de tot".