Versul cel cu patru strune Îmi aduce mângâiere Totdeauna când mă aflu La necaz si la durere. Ca din cremene scânteia Versul la necaz s-aprinde, - Într-un chip cu totul tainic - De la inima fierbinte. Când necazuri sunt mai multe Si zăgazuri mai înalte Versurile - prin minune - Izvorăsc atunci mai calde! Fierbințeala din lăuntru, De la inimă plecând, Mă trezesc întotdeauna Versuri prea duios cântând. Când durerea mă răpune Si puterile se frâng, În siraguri nesfârsite Versurile mele plâng. Iar când am vreo bucurie Si cu duhul mă aprind, Inima atunci săltează, Slavoslovii versuind! Dacă vrei să stii vreodată Ce simțea inima mea, Cetitorule iubite, De la versuri vei afla!