Pe drumul ce duce la Gaza Purcede bătrânul Ierarh Narcis, purtătorul de semne, Al Sfintei cetăți Patriarh. Pe spatele lui gârbovite O sută de ani doar au nins Și multe năpăsti si ispite Avuta-au bătrânul de-nvins! El merge acum spre Egipet Lasându-si norodul iubit Și vrea ca de-acum să trăiască Departe ..., de toți tăinuit. Ieșind din Sfânta Cetate La vreme de noapte târziu, - Schimbat în haine streine - Aleargă ca cerbu-n pustiu! Dorind ca să fie mai tainic, El schimbă programul acum Căci ziua ascuns stă la umbră Iar noaptea purcede la drum. Ajuns în Egipet s-abate Din locuri cu munții pustii, Căci mulți îl cunosc dintre pustnici Avându-si pe-aici sihăstrii. O ia tot spre Soare Apune, Prin sate si câmpuri trecând; Mai rar dacă-l vezi câte-odată La casă de oaspeți trăgând. Îi place mai mult ca să doarmă Afară sub cerul deschis, Căci frică de hoți sau de fiare Nu are bătrânul Narcis. Prin câte orase si sate Nu trece cinstitul bătrân Și vede cum Sfânta Credință Se-ntinde la neamul păgân! Dar iată-l acum că ajunge La falnicul port Carhidon Ducând o cinstită podoabă Vestitei familii "Anon". El are acum o duzină De ani petrecuți în streini Și-adesea fiind pe la slujbe El nu s-a vădit la crestini. Dar Domnul în noaptea din urmă S-arată zicându-i în vis Ca iarăsi la Sfânta Cetate Să meargă bătrânul Narcis. De rândul acesta socoate Zădarnic a sta tăinuit, De vreme ce Domnul îl cheamă Din nou la norodul iubit. El ține să facă o slujbă S-aducă fierbinți mulțumiri Celui care vesnic revarsă Din ceruri a lui ocrotiri. Se miră norodul când vede Pe pustnicul cel călător Făcând acum Leturghie Cu marele lui Omofor! I-s pletele lui ca zăpada Și-i gârbov puțin la grumaz Dar ager se miscă cu pasii Și-arată că-i suflet viteaz. Pe fața lui blândă se vede Șiroaie de lacrimi curgând Și-un val de lumină cerească I-acoperă chipul lui Sfânt. Dar unul pe altul se-ntreabă De unde-i cinstitul Ierarh? Căci Sfânt omoforul ce-l poartă L-arată a fi Patriarh! Când iese cu Sfintele Taine S-apropie toți de altar Primind după datina veche A precistaniei dar. Pe urmă ține cuvântul Din Sfânta Scriptură vorbind Dar totusi norodul nu află De unde-i bătrânul venind. În ziua aceea spre seară Păstorul cetății (Optat) Pofteste pe cei mai de seamă Să vie cu Sfântul la sfat. Afară de preoți s-adună Epitropi si Doamne din "clir" S-audă vorbind pe cinstitul Și marele lor mosafir. Începe să spuie bătrânul Cum pleacă din Sfântul Sion Lăsându-si prieteni si cinste, Și turmă iubită si tron. Stingher, pe căi nestiute Se află mereu colindând, El sade mai mult singuratic Din rodul pustiei gustând. Văzut-am cu drag, zice dânsul În multe cetăți de la Nord Cum creste credința crestină, Aflându-si din neamuri, norod. Aici în cetatea aceasta Venit-am de mult tăinuit Și Sfintele Taine adesea Din mâinile voastre am primit. Ascuns între lumea crestină Adesea veneam ca s-ascult Frățeștile voastre cuvinte Și regula Sfântului Cult. Dar astăzi când Domnul mă cheamă Din nou la cinstitul meu tron Eu vin aducând o comoară La vechiul oras Carhidon! Aceasta zicând, el desface Un văl cu sânge pătat Îi tremură mâna si glasul Și lacrimi îi curg ne-ncetat. Primeste odorul acesta, O Iulie, fiica mea Ți-i rămas de la Sfânta Martiră POTAMIANA, sora ta! Atunci o bătrână cinstită, Căzând în genunchi cu suspin Sărută cinstitele moaste Din sfântă năframă de in. Cu lacrimi ferbinți o stropeste Și o strânge cu grijă la sân Apoi cu murmur se-nchină Cinstindu-l pe sfântul bătrân. Ar vrea un cuvânt ca să spuie Dar glasul în piept i-a pierit Îi tremură buzele numai Și pleacă cu chipul uimit! Ea este vestita soție A marelui fost general Anon, eroul cetății, Vlăstar din neamul lui "Hanibal" Sfârșindu-și cuvântul bătrânul Pe toți îi sărută cu drag Apoi se așterne pe cale Luându-și smeritul toiag. El merge spre Sfânta Cetate Acolo l-așteaptă de zor Să-i cânte acum osanale Cu lacrimi, iubitul popor!