Vor trece anii vieții Și eu mă voi sfârsi Iar în pustia asta Mai vrednici vor veni. Văzând aici mormântul, Mă vor cinsti cumva, Necunoscându-mi viața Și neputința mea. Deci să cunoască frații Că tot veleatul meu, A fost lipsit de mirul Plăcut lui Dumnezeu. Căci cheltuind zădarnic Vigoarea tinereții Mi-am îngropat talentul În toată vremea vieții. De boale si necazuri Fiind înconjurat, Spre orizonturi nouă Mereu am fost mânat. Din plaiul țării mele Ajuns-am la Iordan Cu dorul de pustie, În sufletul sărman. Dar si acolo duhul Era nemulțumit, Din cauza aceasta Retrasu-m-am la schit. Cu multă trândăvie Mereu am petrecut Împovărând pe alții Cu "sacul meu de lut". Să nu priviți cu cinste La trupul meu potrivnic Căci nu voia să rabde Canonul cel de schimnic. Ci faceți mai degrabă O sfântă Rugăciune, Ca Domnul Îndurării Să-mi deie iertăciune!