Privesc în vale apa Cum curge zgomotos, Grăbindu-se s-ajungă La țărmul mării, jos. Asemenea cu dânsa Se scurge traiul meu, De țărmul veșniciei Se-apropie mereu. În cale apa geme, Lovindu-se de stânci Se-aruncă-n sus și cade În gropile adânci. Cu-aceeasi zdruncinare Călătoresc si eu, Căci trupul mă apasă Și drumul este greu. Precum în urma apei Rămâne drum bătut, Și-n urma mea uitarea Va fi ca asternut.