Te-ai dus în lumea veşniciei, În locuri pline de verdeață Şi ne-ai lăsat pe noi sărmanii Nemângâiați aici în viață! Acolo nu mai ai durere, Nici întristare, nici suspin, Acolo-i veşnic primăvară Şi cerul pururea-i senin. Grăbindu-te spre "Valea Păcii" Te-ai dus Părinte de la noi, Să nu mai vezi amarul lumii Cu zvonurile de război. Iar cei rămaşi în lumea asta, Înstrăinații fiii tăi, Nevrednici ne-am făcut de tine, Dar vrednici a lua bătăi. Comoara bunătății tale Am prețuit-o prea puțin, Pentru aceasta azi ne vine Amărăciune şi suspin. Acuma norii desnădejdii, Ca nişte munți s-au îngroşat Şi moartea cea necruțătoare Îngrozitor s-a înarmat! Azi calul cel apocaliptic Cu părul roşu, ca de foc, Nechează, bate din picioare, Îi gata ca s-o ia din loc!